Jacques René Hébert a fost o figură proeminentă a Revoluției Franceze, cunoscut mai ales pentru rolul său de jurnalist și activist radical. Născut în 1757, Hébert a fondat influentul ziar „Le Père Duchesne”, prin care promova idei republicane și incita la acțiune împotriva aristocrației și a clerului. Stilul său de scriere, vulgar și accesibil, i-a adus un public larg printre clasele de jos ale societății pariziene.
Hébert a devenit un lider important al facțiunii radicale a iacobinilor, cunoscută sub numele de hébertiști. Aceștia susțineau măsuri extreme pentru a consolida revoluția, inclusiv de-creștinarea Franței și intensificarea Terorii. Influența lui Hébert a atins apogeul în timpul domniei Terorii, când a jucat un rol important în denunțarea și execuția adversarilor politici.
Cu toate acestea, radicalismul său excesiv a atras atenția lui Maximilien Robespierre, liderul influent al Comitetului de Salvare Publică. Robespierre, care căuta să centralizeze puterea și să controleze teroarea, l-a considerat pe Hébert o amenințare. În martie 1794, Hébert și alți lideri hébertiști au fost arestați, judecați și ghilotinați. Execuția lui Hébert a marcat un punct de cotitură în Revoluția Franceză, semnalând începutul sfârșitului pentru teroarea radicală și consolidarea puterii de către Robespierre.